Am incercat sa renunt la tine

     Am mai avut intentia s-o fac. As fi vrut sa vad cum ar fi viata mea in absenta ta...

     Mi-e bine cu tine. Zambesc mai mult. Ma bucur de soare. Ma bucur de nori. Ma bucur de noapte. Ma bucur de zori. Ma bucur de cald. Ma bucur de frig. Ma bucur si tac. Ma bucur si strig...

     Mi-e frica de tine. Vad in toti cei din jurul tau aceeasi euforie pe care-o regasesc in mine. Foarte speciala ma face asta sa ma simt...

     Au trecut 3 zile de cand am inceput sa incerc sa renunt la tine. E drept, niciuna in care sa nu ma trezesc cu tine-n gand. Intr-o noapte te-am visat. Stii cat de rar imi amintesc eu ce visez. Oricum, urat vis. Erai acid... negru... M-am trezit speriata de cat de mult imi placea in vis asta la tine. Nu (mereu) imi place cand ma surprind altfel decat ma cunosc.

     Credeam despre mine ca sunt puternica. Dar iata-ma cufundata-n ganduri care ma obosesc, reconstituindu-ti in minte imaginea... si mirosul... si gustul... cautand amintiri cu tine, gasindu-le, alungandu-le...

     Nu-mi placi putin. Si cu asta declar ca am terminat de incercat de renuntat la tine. Deocamdata. Nu am convingerea ca-mi faci rau fiindu-mi in fiecare zi aici. Inca. Poate doar o sa te rationalizez. O sticla la 3 zile.

Nu am, moarte, cu tine nimic

     Sa tot fie 5 ani de-atunci. Grigore Vieru era pentru mine mai degraba "un poet", decat un poet pe care-l asociez instantaneu cu ceva. Si s-a-ntamplat ca si-au facut aparitia la mine-n winamp niste mp3-uri cu cateva poezii de Grigore Vieru recitate de Horatiu Malaele. Nu stiu ce cautasem de fapt, nu stiu unde am dat de ele, nu stiu de ce am avut curiozitatea sa le ascult (pana atunci si Malaele era pentru mine "un actor"), nu stiu de ce am ascultat-o pe asta de zeci de ori ...


     "Nu am, moarte, cu tine nimic,
     Eu nici măcar nu te urăsc
     [...]
     Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
     De-ai avea mamă şi-ar muri?"

     Sa-i fie lumina.

Ok, a nins. Sa trecem odata mai departe.

     Asta am scris acum o saptamana:
     Numai vara e iarna anotimpul meu preferat. De fapt formula generala e anotimp_preferat = ( anotimp_curent + 2 ) mod 4. Si se aplica primavara dupa primul pom inflorit, vara dupa prima mare, toamna dupa prima frunza si iarna dupa primul fulg. Asa ca ce te motiveaza zapada pe tine sa intri in viata mea acum? Unde nametii nostri ai fost toata vara?? Ce fenomen meteorologic? Ce grade Celsius? Niciun minus. Sa n-aud. Tu stii ca am vazut in noaptea de Revelion un pom inflorit? Ce-o sa-i faci? O sa-l ingropi?!
     M-am calmat. Zapada draga, sa-ti explic. Mai avem si noi nevoie de niste negru, de niste intuneric. Vrem sa fim depresivi. De 4 zile e lumina-ntruna. Tu si luna plina ne luminati pana la cea mai subtire vena.

     De aici am continuat aseara:
     A nins altfel. Erau fulgii imensi, cat capul unui bebelus! Sau cat bucati destul de mari din el! M-am impacat cu zapada. Au fost cele mai spectaculoase 10 minute din iarna asta! Imi pare rau pentru toti fulgii care s-au sinucis la mine-n palme. Imi pare rau pt toti fulgii pe care i-am calcat in picioare.
     Felicitari, iarna! Am inteles ca te doare-n fulg de teoria mea de-acum o saptamana. Azi iti iubesc zapada din nou, iar ea se topeste dupa mine.