luni, 16 februarie 2009

N-AI Vrea?

     Sa ma trezesti cand se opreste ploaia. Vreau mult sa mergem sa cautam ciuperci prin iarba. In orice ne-oras, nu-mi pasa!
     Si sa-mi amintesti sa-mi iau acuarelele! Sa le pictez palariile in rosu. Cu buline albe. Stii? ca-n povesti!
     Si-o sa le pictam si oamenilor de pe drum caciulile in generosi. Cu buline constructive.

luni, 9 februarie 2009

In locul unde se termina imaginatia

n-o sa merg niciodata.
     Poate ca mi-ar placea mai mult ploaia daca as iesi la poarta cand s-ar opri, sa ma joc desculta in baltile de pe marginea drumului, in lumina, in racoare si in miros de praf umed...

     Poate ca mi-ar placea mai mult zapada si frigul daca as sta ore-ntregi sa "lustruiesc" poteca cu ghetele mele maro cu cea mai neteda talpa dintre toate ghetele maro cu talpa neteda din lume, sa ma certe bunica-mea ca-i e teama sa nu cada cand iese la poarta, ca poteca nu-i locul potrivit pentru un ghetzush, ca am atatea alte locuri din care pot sa aleg, ca nu, nu, nu, nici in strada sa nu-mi treaca prin cap sa ies, sa incetez sa-i mai promit ca pun chiar eu sare sau cenusa peste gheata cand termin, pentru ca stim foarte bine ca niciodata n-o fac, sa nu mai zambesc, ca de data asta chiar nu mai merge asa, sa apelez la varianta "bine, atunci merg la Olt ca a-nghetat la margine", sa nu stiu ca oamenii mari spun la asta "manipulare folosind tehnica usa in nas" si sa continuu fericita "lustruitul" potecii ...

     Poate ca mi-ar placea mai mult caldura insuportabila din unele zile de vara, daca as putea sa-mi iau o carte si sa-mi pun o patura sub cel mai mare pom (sub nuc, de ce sa nu-i spun pe nume? doar pentru ca l-au scos din radacina ca sa poata schimba gardul? probabil ca a incalzit o iarna-ntreaga soba, asa ca n-ar trebui in niciun caz omis din povestirea mea! povestiti si voi de nucul meu cui simtiti ca i-ar putea pasa! povestiti ca m-ascundeam dupa el uneori cand ne jucam pitulatea! si ca nu-l puteam cuprinde-n brate! si ca m-am gandit la el cand am vazut teiul lui Eminescu! si ca sunt sigura ca si el s-a gandit la mine!)

     Stiu ca au reparat strada. Si ca au sapat santuri. Si ca nu se mai aduna apa la marginea drumului. Stiu ca si dac-as mai gasi ghetele in pod, si dac-as inlocui siretul care se rupsese, tot n-ar fi cu 3-4 numere mai mari, incat sa-mi vina bine. Stiu si ca nucul nou a crescut destul incat sa-mi fac un scarcium in el. Dar nu destul incat sa umbreasca toata curtea. Si mai stiu ca imaginatia n-are limite. Asa ca ma duc sa-mi iau o carte si-o patura. Si poate si-o piatra sa sparg niste nuci...