Si zambesti senin si complice si te surprinzi respirand mai usor, sa nu-l tulburi.
Si mai sunt diminetile alea calde de vara, fara vant, in care vrei s-alergi cu picioarele goale prin apa de la marginea lacului, dar te opresti in ultima clipa.
Si zambesti satisfacut, cu satisfactia mandra a celui care a vazut o ganganie-n drumul lui si s-a obosit sa n-o calce.
Si mai sunt diminetile astea nebune, in care totul se misca afara, si-s pasari care claxoneaza, si frunze, si flori, si cladiri care se-apleaca in bataia vantului, si copaci, care alearga cu rucsacuri in spate si toti oamenii aia care zboara ordonat in forma de V, si iarba care calca in nestire pe autobuze si tu nu esti acolo. Si nu te bate niciun vant. Si nu te macina niciun gand.
Si desi stii ca n-o sa poti rezista prea mult sub apa, esti prea absent sa-ti pese.
Si te mai trezesti o data, zambesti
