Buna dimineata!

     Sunt diminetile alea de iarna, fara vant, in care te trezesti plin de energie si vezi dincolo de geam un tablou (pentru cateva clipe) incremenit.
     Si zambesti senin si complice si te surprinzi respirand mai usor, sa nu-l tulburi.

     Si mai sunt diminetile alea calde de vara, fara vant, in care vrei s-alergi cu picioarele goale prin apa de la marginea lacului, dar te opresti in ultima clipa.
     Si zambesti satisfacut, cu satisfactia mandra a celui care a vazut o ganganie-n drumul lui si s-a obosit sa n-o calce.

     Si mai sunt diminetile astea nebune, in care totul se misca afara, si-s pasari care claxoneaza, si frunze, si flori, si cladiri care se-apleaca in bataia vantului, si copaci, care alearga cu rucsacuri in spate si toti oamenii aia care zboara ordonat in forma de V, si iarba care calca in nestire pe autobuze si tu nu esti acolo. Si nu te bate niciun vant. Si nu te macina niciun gand.
     Si desi stii ca n-o sa poti rezista prea mult sub apa, esti prea absent sa-ti pese.

     Si te mai trezesti o data, zambesti calm si absent ciudat sinistru oarecum infiorator si te sincronizezi.

2 - ... Testament (de prin 1999-2000)

Daca vedeti vreun melc ...
Nu, sa nu mi-l aduceti!
Sa-i spuneti
ca-mi pare rau
ca am incetat sa-l caut ...

1 - Jurnal ... (de prin 1999-2000)

Am cautat un melc prin nisip pe plaja marii.
Am gasit doar scoici. Frumoase, ce-i drept.
Am renuntat la melc.
Am inceput sa adun scoici.
Totusi ... as fi vrut un melc ...
"Ce sa fac cu el?" mi-am zis.
Am continuat sa adun scoici.
Am obosit, Doamne!
Tot ce-am vrut a fost un melc.
Am atatea scoici,
ca pot sa-mi construiesc din ele mormantul.
Ar trebui sa-ncep de-acum.

Lumanari

     Candva, la vara, intr-o noapte, cu luna mai mult plina decat noua (dar nu foarte!) o sa merg sa vad o padure de mesteceni albi!

N-AI Vrea?

     Sa ma trezesti cand se opreste ploaia. Vreau mult sa mergem sa cautam ciuperci prin iarba. In orice ne-oras, nu-mi pasa!
     Si sa-mi amintesti sa-mi iau acuarelele! Sa le pictez palariile in rosu. Cu buline albe. Stii? ca-n povesti!
     Si-o sa le pictam si oamenilor de pe drum caciulile in generosi. Cu buline constructive.

In locul unde se termina imaginatia

n-o sa merg niciodata.
     Poate ca mi-ar placea mai mult ploaia daca as iesi la poarta cand s-ar opri, sa ma joc desculta in baltile de pe marginea drumului, in lumina, in racoare si in miros de praf umed...

     Poate ca mi-ar placea mai mult zapada si frigul daca as sta ore-ntregi sa "lustruiesc" poteca cu ghetele mele maro cu cea mai neteda talpa dintre toate ghetele maro cu talpa neteda din lume, sa ma certe bunica-mea ca-i e teama sa nu cada cand iese la poarta, ca poteca nu-i locul potrivit pentru un ghetzush, ca am atatea alte locuri din care pot sa aleg, ca nu, nu, nu, nici in strada sa nu-mi treaca prin cap sa ies, sa incetez sa-i mai promit ca pun chiar eu sare sau cenusa peste gheata cand termin, pentru ca stim foarte bine ca niciodata n-o fac, sa nu mai zambesc, ca de data asta chiar nu mai merge asa, sa apelez la varianta "bine, atunci merg la Olt ca a-nghetat la margine", sa nu stiu ca oamenii mari spun la asta "manipulare folosind tehnica usa in nas" si sa continuu fericita "lustruitul" potecii ...

     Poate ca mi-ar placea mai mult caldura insuportabila din unele zile de vara, daca as putea sa-mi iau o carte si sa-mi pun o patura sub cel mai mare pom (sub nuc, de ce sa nu-i spun pe nume? doar pentru ca l-au scos din radacina ca sa poata schimba gardul? probabil ca a incalzit o iarna-ntreaga soba, asa ca n-ar trebui in niciun caz omis din povestirea mea! povestiti si voi de nucul meu cui simtiti ca i-ar putea pasa! povestiti ca m-ascundeam dupa el uneori cand ne jucam pitulatea! si ca nu-l puteam cuprinde-n brate! si ca m-am gandit la el cand am vazut teiul lui Eminescu! si ca sunt sigura ca si el s-a gandit la mine!)

     Stiu ca au reparat strada. Si ca au sapat santuri. Si ca nu se mai aduna apa la marginea drumului. Stiu ca si dac-as mai gasi ghetele in pod, si dac-as inlocui siretul care se rupsese, tot n-ar fi cu 3-4 numere mai mari, incat sa-mi vina bine. Stiu si ca nucul nou a crescut destul incat sa-mi fac un scarcium in el. Dar nu destul incat sa umbreasca toata curtea. Si mai stiu ca imaginatia n-are limite. Asa ca ma duc sa-mi iau o carte si-o patura. Si poate si-o piatra sa sparg niste nuci...

Am incercat sa renunt la tine

     Am mai avut intentia s-o fac. As fi vrut sa vad cum ar fi viata mea in absenta ta...

     Mi-e bine cu tine. Zambesc mai mult. Ma bucur de soare. Ma bucur de nori. Ma bucur de noapte. Ma bucur de zori. Ma bucur de cald. Ma bucur de frig. Ma bucur si tac. Ma bucur si strig...

     Mi-e frica de tine. Vad in toti cei din jurul tau aceeasi euforie pe care-o regasesc in mine. Foarte speciala ma face asta sa ma simt...

     Au trecut 3 zile de cand am inceput sa incerc sa renunt la tine. E drept, niciuna in care sa nu ma trezesc cu tine-n gand. Intr-o noapte te-am visat. Stii cat de rar imi amintesc eu ce visez. Oricum, urat vis. Erai acid... negru... M-am trezit speriata de cat de mult imi placea in vis asta la tine. Nu (mereu) imi place cand ma surprind altfel decat ma cunosc.

     Credeam despre mine ca sunt puternica. Dar iata-ma cufundata-n ganduri care ma obosesc, reconstituindu-ti in minte imaginea... si mirosul... si gustul... cautand amintiri cu tine, gasindu-le, alungandu-le...

     Nu-mi placi putin. Si cu asta declar ca am terminat de incercat de renuntat la tine. Deocamdata. Nu am convingerea ca-mi faci rau fiindu-mi in fiecare zi aici. Inca. Poate doar o sa te rationalizez. O sticla la 3 zile.