N-AI Vrea?

     Sa ma trezesti cand se opreste ploaia. Vreau mult sa mergem sa cautam ciuperci prin iarba. In orice ne-oras, nu-mi pasa!
     Si sa-mi amintesti sa-mi iau acuarelele! Sa le pictez palariile in rosu. Cu buline albe. Stii? ca-n povesti!
     Si-o sa le pictam si oamenilor de pe drum caciulile in generosi. Cu buline constructive.

In locul unde se termina imaginatia

n-o sa merg niciodata.
     Poate ca mi-ar placea mai mult ploaia daca as iesi la poarta cand s-ar opri, sa ma joc desculta in baltile de pe marginea drumului, in lumina, in racoare si in miros de praf umed...

     Poate ca mi-ar placea mai mult zapada si frigul daca as sta ore-ntregi sa "lustruiesc" poteca cu ghetele mele maro cu cea mai neteda talpa dintre toate ghetele maro cu talpa neteda din lume, sa ma certe bunica-mea ca-i e teama sa nu cada cand iese la poarta, ca poteca nu-i locul potrivit pentru un ghetzush, ca am atatea alte locuri din care pot sa aleg, ca nu, nu, nu, nici in strada sa nu-mi treaca prin cap sa ies, sa incetez sa-i mai promit ca pun chiar eu sare sau cenusa peste gheata cand termin, pentru ca stim foarte bine ca niciodata n-o fac, sa nu mai zambesc, ca de data asta chiar nu mai merge asa, sa apelez la varianta "bine, atunci merg la Olt ca a-nghetat la margine", sa nu stiu ca oamenii mari spun la asta "manipulare folosind tehnica usa in nas" si sa continuu fericita "lustruitul" potecii ...

     Poate ca mi-ar placea mai mult caldura insuportabila din unele zile de vara, daca as putea sa-mi iau o carte si sa-mi pun o patura sub cel mai mare pom (sub nuc, de ce sa nu-i spun pe nume? doar pentru ca l-au scos din radacina ca sa poata schimba gardul? probabil ca a incalzit o iarna-ntreaga soba, asa ca n-ar trebui in niciun caz omis din povestirea mea! povestiti si voi de nucul meu cui simtiti ca i-ar putea pasa! povestiti ca m-ascundeam dupa el uneori cand ne jucam pitulatea! si ca nu-l puteam cuprinde-n brate! si ca m-am gandit la el cand am vazut teiul lui Eminescu! si ca sunt sigura ca si el s-a gandit la mine!)

     Stiu ca au reparat strada. Si ca au sapat santuri. Si ca nu se mai aduna apa la marginea drumului. Stiu ca si dac-as mai gasi ghetele in pod, si dac-as inlocui siretul care se rupsese, tot n-ar fi cu 3-4 numere mai mari, incat sa-mi vina bine. Stiu si ca nucul nou a crescut destul incat sa-mi fac un scarcium in el. Dar nu destul incat sa umbreasca toata curtea. Si mai stiu ca imaginatia n-are limite. Asa ca ma duc sa-mi iau o carte si-o patura. Si poate si-o piatra sa sparg niste nuci...

Am incercat sa renunt la tine

     Am mai avut intentia s-o fac. As fi vrut sa vad cum ar fi viata mea in absenta ta...

     Mi-e bine cu tine. Zambesc mai mult. Ma bucur de soare. Ma bucur de nori. Ma bucur de noapte. Ma bucur de zori. Ma bucur de cald. Ma bucur de frig. Ma bucur si tac. Ma bucur si strig...

     Mi-e frica de tine. Vad in toti cei din jurul tau aceeasi euforie pe care-o regasesc in mine. Foarte speciala ma face asta sa ma simt...

     Au trecut 3 zile de cand am inceput sa incerc sa renunt la tine. E drept, niciuna in care sa nu ma trezesc cu tine-n gand. Intr-o noapte te-am visat. Stii cat de rar imi amintesc eu ce visez. Oricum, urat vis. Erai acid... negru... M-am trezit speriata de cat de mult imi placea in vis asta la tine. Nu (mereu) imi place cand ma surprind altfel decat ma cunosc.

     Credeam despre mine ca sunt puternica. Dar iata-ma cufundata-n ganduri care ma obosesc, reconstituindu-ti in minte imaginea... si mirosul... si gustul... cautand amintiri cu tine, gasindu-le, alungandu-le...

     Nu-mi placi putin. Si cu asta declar ca am terminat de incercat de renuntat la tine. Deocamdata. Nu am convingerea ca-mi faci rau fiindu-mi in fiecare zi aici. Inca. Poate doar o sa te rationalizez. O sticla la 3 zile.

Nu am, moarte, cu tine nimic

     Sa tot fie 5 ani de-atunci. Grigore Vieru era pentru mine mai degraba "un poet", decat un poet pe care-l asociez instantaneu cu ceva. Si s-a-ntamplat ca si-au facut aparitia la mine-n winamp niste mp3-uri cu cateva poezii de Grigore Vieru recitate de Horatiu Malaele. Nu stiu ce cautasem de fapt, nu stiu unde am dat de ele, nu stiu de ce am avut curiozitatea sa le ascult (pana atunci si Malaele era pentru mine "un actor"), nu stiu de ce am ascultat-o pe asta de zeci de ori ...


     "Nu am, moarte, cu tine nimic,
     Eu nici măcar nu te urăsc
     [...]
     Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
     De-ai avea mamă şi-ar muri?"

     Sa-i fie lumina.

Ok, a nins. Sa trecem odata mai departe.

     Asta am scris acum o saptamana:
     Numai vara e iarna anotimpul meu preferat. De fapt formula generala e anotimp_preferat = ( anotimp_curent + 2 ) mod 4. Si se aplica primavara dupa primul pom inflorit, vara dupa prima mare, toamna dupa prima frunza si iarna dupa primul fulg. Asa ca ce te motiveaza zapada pe tine sa intri in viata mea acum? Unde nametii nostri ai fost toata vara?? Ce fenomen meteorologic? Ce grade Celsius? Niciun minus. Sa n-aud. Tu stii ca am vazut in noaptea de Revelion un pom inflorit? Ce-o sa-i faci? O sa-l ingropi?!
     M-am calmat. Zapada draga, sa-ti explic. Mai avem si noi nevoie de niste negru, de niste intuneric. Vrem sa fim depresivi. De 4 zile e lumina-ntruna. Tu si luna plina ne luminati pana la cea mai subtire vena.

     De aici am continuat aseara:
     A nins altfel. Erau fulgii imensi, cat capul unui bebelus! Sau cat bucati destul de mari din el! M-am impacat cu zapada. Au fost cele mai spectaculoase 10 minute din iarna asta! Imi pare rau pentru toti fulgii care s-au sinucis la mine-n palme. Imi pare rau pt toti fulgii pe care i-am calcat in picioare.
     Felicitari, iarna! Am inteles ca te doare-n fulg de teoria mea de-acum o saptamana. Azi iti iubesc zapada din nou, iar ea se topeste dupa mine.

Despre flori si despre tine

     Nu ma dau in vant dupa trandafiri, pt ca nici ei nu se dau in vant dupa mine.
     Cred ca am o slabiciune pentru florile galbene, iar dintre astea in special pentru floarea-soarelui, mac si papadie.
     Nu-i inca un post despre culori! E postul Craciunului.
     Floarea-soarelui imi place pt ca e, ca noi toti, a soarelui. Doar ca ea se declara si se comporta in consecinta. Macul si papadia se-nteleg Cuvantul. Papadia e o floare galbena inainte sa invete sa zboare.
     Toti suntem, in fond, flori galbene inainte sa ne papadim.

Poti sa ma minti oricand

     Se spune ca "ochii sunt oglinda sufletului". In sensul ca ma uit in ochii tai si... te-am citit.
     Dar sunt unii oameni care se pricep atat de bine s-ascunda ce e-n sufletul lor...
     Ii recunosti usor. Cand te uiti de-aproape-n ochii lor, te vezi pe tine! In fiecare pupila! Ochii lor n-o sa-ti spuna niciodata cu certitudine ce simt. Sunt complet lipsiti de orice urma de semnificatie, de orice expresie, de orice emotie. Tu esti in fatza lor, tu esti in spatele lor. Mic si rasturnat.
     Ce spui? Ca te vezi in ochii mei? Si-n ai lui? In ai tuturor?!
     My point exactly.